Ce frumos e la inceput…Totul e nou, iti place cum zambeste, rasul lui, vocea lui si continui sa gasesti la el ceva nou de fiecare data cand va vedeti pana intr-o zi cand iti dai seama ca e tot acelasi zambet, acelasi ras si aceeasi voce. Lucrurile incep sa se repete ca intr-o rutina fara sfarsit, spun “fara sfarsit” pentru ca sti bine ca ti la el dar totusi vrei ceva nou. Un zambet nou, o voce noua, alte gesturi si pareri, cineva cu care sa te poti contrazice.
Oare cum e cand iti gasesti sufletul pereche?...stiu suna a telenovele, dar totusi nu vreau sa-i spun “jumatate” ca sa nu sune a ceva luat din versuri de manele, dar sa revenim la ce spuneam si anume sa ne punem toti intrebarea caci nu-mi pot imagina ca fiecare dintre noi sa gaseasca pe cineva la care pentru tot restu vietii, in fiecare zi sa descoperi ceva nou si aici imi pun o noua intrebare la care n-o sa mai incerc sa dau un raspuns si anume: daca nu exista o asemenea persoana, atunci inseamna ca daca ne intelegem bine, chiar daca a intervenit rutina si monotonia, continuam relatia doar pentru ca tinem unul la altul?...
Nu am ajuns la capatul vieti ca sa pot spune cum sta treaba cu relatzia pana la adanci batraneti, asa ca ma intorc la faptul ca din cand in cand simtim nevoia de nou chiar daca ne e bine asa cum suntem. In totdeauna noi fetele, dar ca sa-l contrazic pe un bun prieten de-al meu, si baietii, cautam sa gasim ceva mai bun, mai pe gustu nostru, mai aproape de un ideal pe care ni-l imaginam fiecare si nu neaparat in dragoste ci in toate aspectele vietii.
Atunci cand gasim ceva nou si continuam sa pastram si lucrul vechi sau amintirea lui, inevitabil, incepem sa facem ca bunica si sa le comparam:
Oare cum e cand iti gasesti sufletul pereche?...stiu suna a telenovele, dar totusi nu vreau sa-i spun “jumatate” ca sa nu sune a ceva luat din versuri de manele, dar sa revenim la ce spuneam si anume sa ne punem toti intrebarea caci nu-mi pot imagina ca fiecare dintre noi sa gaseasca pe cineva la care pentru tot restu vietii, in fiecare zi sa descoperi ceva nou si aici imi pun o noua intrebare la care n-o sa mai incerc sa dau un raspuns si anume: daca nu exista o asemenea persoana, atunci inseamna ca daca ne intelegem bine, chiar daca a intervenit rutina si monotonia, continuam relatia doar pentru ca tinem unul la altul?...
Nu am ajuns la capatul vieti ca sa pot spune cum sta treaba cu relatzia pana la adanci batraneti, asa ca ma intorc la faptul ca din cand in cand simtim nevoia de nou chiar daca ne e bine asa cum suntem. In totdeauna noi fetele, dar ca sa-l contrazic pe un bun prieten de-al meu, si baietii, cautam sa gasim ceva mai bun, mai pe gustu nostru, mai aproape de un ideal pe care ni-l imaginam fiecare si nu neaparat in dragoste ci in toate aspectele vietii.
Atunci cand gasim ceva nou si continuam sa pastram si lucrul vechi sau amintirea lui, inevitabil, incepem sa facem ca bunica si sa le comparam:
“-Da mamaie da fieru ala de calcat de la Electromures l-am folosit 30 de ani siare dreptate bunica cand spune asa. Si asta se aplica si in relatiile de cuplu. El nu saruta asa, el nu facea asta, el nu spunea asta, alte detalii care deja parca trag de mine sa deviez dar revin shi inchei cu o intrebare, hai sa-i spunem retorica, pentru toata lumea si una pentru bunica: tot asa comparand o sa gasim vreodata ceva vesnic nou care sa fie la fel de bun cu cel vechi si totusi sa aiba si ceva mai bun in plus?
cum calca mamaie…nu ca asta chinezesc care se strica o data pe saptamana…da ala
vechi avea vreo 5 kile…”
Bunicoooooo? Ce zici de un fier de calcat atomic facut la Cernavoda? :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu