Dupa multe calcule am ajuns la concluzia ca vara asta nici printr-o minune n`am cum sa vad marea, dar ma bucur ca am avut ocazia sa o vad vara trecuta si m-am ales cu niste amintiri foarte frumoase de acolo.
Marea pentru mine este ca un drog. Nimica nu se compara cu ce simtzi atunci cand la apus de soare stai pe malu marii cu fundul in nisip shi priveshti in larg, pe fundal auzi pescarusii, iar in fata ochilor tai se sparg neobosite sute de valuri, pe rand, treptat, unul dupa altul...Oricum senzatia asta tine exact vreo cateva ore dupa ce ajungi pentru ca in prima dimineata cand te iei frumusel sa faci o plaja, sa nu zica lumea ca ai fost degeaba la mare si te-ai intors nebronzat, imediat dupa ce ai iesit de unde esti cazat dai peste "marea" de oameni, peste mirosul de fast food de la toate chioscurile care te inconjoara si te lovesti de zeci de prosoape colorate, maimutzei de plus si colace gounflabile :)) si dupa ce ti-ai croit cumva cu umbrela de plaja din dotare ("pardon, ma scuzati, n-am vrut...") drumul pana la nisip de aici incepe distractia :>
Nu potzi sa zici ca ai fost la mare daca nu tzi-a intrat un kilogram de nisip in slip sau in ochi de la vecinu de plaja cand isi strangea cearceaful in timp ce tu incercai sa prinzi putin soare, si nu poti sa zici ca ai fost la mare daca nu te-ai taiat in cel putin o scoica si n`ai baut macar o gura de apa sarata datorita prietenilor tai foarte de gasca :))
Oricum cand se lasa seara, incepe magia. Toata lumea e vesela si se distreaza prin cluburi sau la terase.
Indiferent cum ar fi la mare traiesti totul la intensitate maxima, descoperi adevarata dragoste, legi prieteni sau le intaresti, inveti sa te descurci in tot felul de situatii inedite.
Sper sa nu ma intelegeti gresit eu chiar ador sa merg la mare pentru ca fiecare lucru bun si rau care se intampla acolo are farmecul lui propriu...
